~ UnderGrounD NeTworK ~ You Need A Hand? We've Got Two.~

De când am depăşit această etapă a vieţii mele pot să afirm cu tărie că am urât copii. Ştiu că sună extrem de aiurea, mai ales că cei care mă cunosc ştiu că-s o persoana foarte iubitoare (:P). Oricum să vă explic şi de ce.
Nu toţi copii sunt aşa dar cei care fac nota discordantă sunt minoritari. Ca să înţelegeţi ce tot aberez aici vă dau un exemplu. Un copilaş aleargă (că e dobitoc şi nu poa'să stea locului) face ce face, se împiedică de umbra lui sau de vreo linie trasă cu cretă şi cade. Pentru că încă n-a învăţat tainele căzutului, va da fie cu nasul, fie cu cine stie ce altă parte nefolositoare de asfalt.
Ei bine, aici se crează discrepanţa între copilaşii de-i ador şi restul sclifosiţilor. Primul tip, se ridică şi îşi vede în continuare de joacă/prosteală. Al doilea tip rămâne împietrit, se gandeşte câteva momente cât e de prost că a putut să cadă în halul ăla, apoi îşi ia o faţă parcă scoasă din filmele horror şi începe a boci.

Cred că pentru mine, copilul ideal e fie primul gen mai sus prezentat, dacă am noroc, sau ceva proiectat în viitorul apropiat ...