Tatăl nostru bun şi sfânt,
Ce ne-ai adus pe pământ,
Ce ne-ai dat al vieţii dar,
Ne-ai acoperit de-al Tău har,
Ce cu sacrificiu mare,
Ne-ai salvat de la pierzare.
Doamne lasă-mă a cere,
Pentru tatăl meu putere,
Să poată trece de toate,
Greutăţile din spate.
Greutăţi neîntelese,
Nu unul, două decese,
Tatăl primul şi-acum mama,
L-ai distrus, chiar nu-Ţi dai seama?
Spui că toate au un rost,
Că-i bine să ţinem post,
Nu zic eu c-aş fi vreun sfânt,
Al tău trimis pe Pământ,
Însă hai să fim serioşi
Şi distinge-ntre păcătoşi,
Că nu cred c-a meritat,
Tatăl meu, mare păcat
Să fi făcut el vreodat
De aşa l-ai încercat.
Ştiu că ruga ce-am făcut,
Mai târziu sau mai devreme,
Mă va duce fix în IAD,
Fără a mai putea spune,
Că-mi iubesc părinţii mult,
Şi surioara mea cea mică,
Iar dacă sunt tras în "JOS",
Voi fi ok, n-aveţi frică.
Când de cei dragi ne despărţim.
Şi ne e foarte greu a cere
Puterea de-a simţi
Că pentru ei „trecerea” nu-i un blestem
Şi nu le e pedeapsă,
Ci este doar un semn
Al ajungerii „Acasă”.
Acolo unde sufletul râde
Şi e cuprins de pace,
Unde înoată în Iubire
De toţi şi de toate.
Deci şterge lacrimi,
Mângâie suflete,
Îmbrăţişează Îngeri
Şi fii în Pace.